Cat vei continua sa te minti ?

M-a intrebat o prietena zilele astea de ce am facut traseul de pelerinaj si ce am invatat in timp ce l-am facut. Dupa ce i-am spus cateva lucruri mi-a sugerat sa spun la mai multa lume despre asta, asa ca m-am gandit sa scriu un articol pe aceasta tema.

Inainte de a pleca in excursie mi-am dat seama ca nu ma aflu in locul in care vreau sa fiu si mai mult directia spre care ma indreptam nu era una care sa-mi placa. Am facut cateva schimbari in viata mea ca sa vad daca aceste schimbari vor ajuta cu ceva.M-am mutat intr-un oras mai mare (De la Baia Mare la Cluj), cu mai multe posibilitati, spunandu-mi ca acum totul va fi perfect. Am gasit un nou loc de munca mai bine platit, unde am dat de niste oameni foarte faini si un mediu excelent pentru dezvoltare. Au aparut noi provacari, care m-au tinut implicat cateva luni pana cand am inteles cu adevarat ca nu e vorba de mediul exterior, de cei din jur ci este vorba doar de mine. Mi-am dat seama ca nu mai are rost sa ma mint, e momentul sa fac o schimbare importanta. Am realizat ca oriunde merg, daca eu nu sunt multumit de mine si de ceea ce fac, nu ajung nicaieri.

Am ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie este sa fac o pauza din tot ce faceam si sa o apuc intr-o alta directie. Cum nu eram foarte sigur in ce directie sa o apuc, am ales sa plec in excursie cu bicicleta prin europa, mi s-a parut cea mai buna modalitate de a avea timp cu mine, de a realiza ce vreau sa fac pe viitor si in acelasi timp de a vedea locuri noi. Povestea cred ca o stii, am ajuns pana in Franta, unde mi-a fost furata bicicleta si asa am ajuns pe traseul de pelerinaj, el camino.

In toata aceasta perioada am avut parte de cel mai bun profesor pe care l-am intalnit vreodata si anume pe mine. Am inteles ca acumulasem atat de multe frustrari pana in acel moment incat ele nu mai incapeau, cereau sa fie rezolvate. Incepand cu primele amintiri pe care le stiu, mi-am reluat tot parcursul vietii mele de pana acum si am inceput sa accept tot ce s-a intamplat. Cea mai mare parte din frustrari a fost legata de parintii mei. Am inceput sa-mi aduc aminte de multe persoane pe care de-alungul anilor i-am simtit ca fiind rau intentionati, momente care m-au facut sa sufar sau sa ma simt nemultumit. Toate aceste amintiri erau bine stocate in memorie, cu toate ca de foarte multe uitasem intre timp. Acum insa au iesit din nou la suprafata si le-am lasat sa plece cu totul.

Cea mai importanta invatatura pentru mine a fost sa-mi dau seama ca daca voi continua sa merg intr-o directie care nu-mi place nu voi face decat sa acumulez din nou frustrari, care la momentul potrivit vor avea nevoie iarasi sa fie rezolvate. Toata aceasta acumulare de frustrari nu poate sa duca decat la boli, griji, nemultumire si faptul ca ma voi minti ca totul este bine nu rezolva nimic. Asta am facut pana acum, mi-am tot spus ca e ok, mai trag de mine un pic si totul va fi bine in final. Mi-am dat seama ca m-am mintit suficient, de acum e timpul sa fac doar ce vreau cu adevarat. Stiu ca vor fi schimbari care nu vor fi usor de facut, dar cel mai important este sa merg pe drumul pe care vreau sa merg si sa las restul deoparte.

Eu personal cred ca fiecare stim care este drumul pe care vrem sa mergem atunci cand incetam sa mai gasim vinovati, cand incetam sa ne mintim pe noi insine si cand stam suficient de mult timp cu noi.

Cand te-ai intrebat ultima data ce vrei sa faci cu adevarat ?

Unde crezi ca o sa ajungi daca continui sa te minti si sa ignori drumul pe care vrei sa mergi cu adevarat, doar pentru ca iti este frica ?

4 Comentarii pentru acest articol

  1. Grig Spune :

    Tu ai aflat ce iti place cu adevarat sa faci ?Cum stii ca e lucrul bun pentru tine , ca e chiar ceea ce-ti place ? Cand ne place ceva ? Cum putem sti daca ne place ? …? …?…?…?

  2. Alin Spune :

    Salut Grig !
    Cand faci ceea ce iti place cu adevarat dispar automat intrebarile pe care le-ai pus, nu exista un motiv anume pentru care faci ceea ce faci, faci acele lucruri pe care alegi sa le faci. Aspectele astea le simti, pus si simplu stii, esti in armonie cu tine. In acelasi timp nu pot sa-ti spun sigur cat timp voi face doar ce fac acum, este o continua schimbare, mereu apar lucruri si situatii noi in care facem din nou alegeri. Traiesti ceea ce vine spre tine, fara a incerca sa controlezi tot.

  3. Mihaela Spune :

    Constant ma intreb ce am sa fac cu mine, cum ma pun in slujba mea? de exemplu, sunt pasionata de moda si haine si mi-ar placea sa imi creez propriile haine. ce ma tine sa fac asta (desi imi doresc de ani de zile)? nu pot sa iti raspund. eu ma incred foarte mult in instinct si atunci cand NU IMI VINE sa fac ceva, imi ascult simturile si nu o fac. sunt de ani de zile in aceeasi pasa (referitoare la viata profesionala); tine mult si de increderea in mine. Oricum, pe partea personala, fiind o persoana introvertita si analitica si, ca si tine, imi place analiza umana, am inceput lucrul cu mine anul trecut. din foarte multe puncte de vedere. mi-am dat seama ca sunt multe aspecte personale care nu imi plac si ca, ca sa le rezolv, trebuie sa ma intorc in copilarie. am citit psihologie si m-a ajutat asta foarte mult in procesul de …reluare a vietii. sunt pe drumul cel bun. 🙂 inca nu mi-am gasit vocatia….

  4. Alin Spune :

    Majoritatea blocajelor vin din perioada copilariei, perioada in care ne-am format o imagine despre noi cu privire la ce putem si ce nu putem face. Si daca mai pui si anii de scoala in care am fost invatati sa ascultam si sa facem ce ni se spune nu e greu de inteles de ce e greu sa facem acest pas. Din moment ce stii unde vrei sa ajungi, stii si care sunt actiunile care te fac sa te indrepti inspre acolo. Instinctul ne atentioneaza atunci cand vrem sa mergem pe un drum pe care nu am mai fost, sau pe care le-am stabilit ca nu sunt bune datorita a ceea ce ni s-a spus, pentru a ne tine in siguranta. Este important sa exploram si alte cai de acces decat cele cunoascute pentru a ne mari harta personala si pentru a ne gasi propriul drum.

Lasa un raspuns