Arhiva | Articole

Importanţa viziunii personale

Importanţa viziunii personale

Am observat de-a lungul timpului lucrând cu diverse persoane în coaching că cea mai comună situaţie cu care oamenii se confruntă este lipsa unei viziuni personale.

Miam pus de multe ori întrebarea :

Care o fi cauza pentru care unele persoane au o viziune personală şi altele nu au ?

Viziunea personală nu se referă doar la anumite activităţi pe care le faci şi din care obţii venituri. Viziunea personală se referă mai mult la felul în care îţi vezi propria viaţă, cum ai vrea să trăieşti, ce anume îţi oferă ţie satisfacţii şi care e direcţia înspre care ai vrea să te îndrepţi. Viziunea personală este diferită de la persoană la persoană, doar tu poţi să ştii ce anume te interesează şi nu o să poată nimeni să-ţi spună asta.

minutederelaxare-viziune-personala

În călătoriile pe care le-am făcut în ultimii ani am avut tangenţă cu multe persoane din diverse culturi şi locuri. Mi-am dat seama că în majoritatea ţărilor care au trecut prin comunism situaţia e oarecum asemănătoare când vine vorba de lipsa unei viziuni personale.

Nu pot să spun că ştiu din proprie experienţă cum a afectat acest sistem oamenii, dar din discuţiile cu cei care au trecut activ prin această perioadă am aflat că tot sistemul a fost construit cu idea de a păstra aceeaşi ierarhie, era uşor să-ţi găseşti un loc de muncă, dar problemele apăreau în momentul în care îţi doreai altceva şi voiai să ai propria evoluţie.

Am fost obişnuiţi să ne încadrăm în anumite norme de comportament şi direcţii şi asta e unul din motivele pentru care ne lovim de atât de multe obstacole când vrem să facem ceva diferit.

În urmă cu câţiva ani am ales să îmi trăiesc viaţă bazat pe ceea ce simt şi să dau mai multă atenţie acelor aspecte care pentru mine reprezintă ceva. Am pornit practic de la zero şi unul din aspectele pe care le-am adus în prin plan a fost o curiozitate pe care o aveam legat  de felul în care trăiau oamenii pe vremuri, bunica îmi povestea despre cum mergea bunicul din Răzoare până în Baia Mare, distanţă de vreo 40 de kilometri, pe jos ca să cumpere unele alimente care nu se găseau în apropiere. La fel eram foarte curios de alţi oameni care mergeau tot pe jos până în Preluca Veche şi care treceau prin faţa casei noastre când eram copil, în fiecare joi când se întorceau din Târgu Lăpuş, unde era zi de târg.

Mi-am propus să fac şi eu cândva aşa ceva, să vin din Baia Mare până în Răzoare pe jos pentru a-mi împlini această curiozitate. Fiindcă nu eram într-o condiţie fizică atât de bună încât să-mi permit să fac călătoria atunci, mi-am făcut un plan să merg în fiecare zi când aveam pauză de masă la o plimbare de 10-15 minute, plimbare care s-a extins în câteva luni la 35-40 de minute.

După vreo opt, nouă luni de la prima plimbare, mi-am luat inima în dinţi, am plecat într-o dimineaţă din Baia Mare, de la apartamentul în care stăteam şi am ajuns după vreo 14 ore şi o călătorie obositoare şi plină de aventuri la casa părintească din Răzoare, locul unde m-am născut. A fost cel mai mare succes pe care l-am trăit vreodată până atunci.

La doi ani, după această aventură, am ajuns să merg pe jos în jur de 2400 de kilometri, majoritatea făcuţi pe traseul de pelerinaj El Camino de Santiago.

Scris in ArticoleComentarii (0)

Cine suntem, de fapt ?

Cine suntem, de fapt ?

Salutare !
Stii acea intrebare draguta pe care atunci cand ti-o pui, se intampla un lucru miraculos ? Daca nu ai incercat pana acum, te invit sa-ti acorzi cateva momente si sa meditezi sincer la intrebarea Cine Esti ?
Poti chiar sa notezi cateva lucruri despre cine crezi ca esti inainte sa citesti mai departe …

Daca ai gasit raspunsul potrivit, lasa-ne sa-l aflam si noi, printr-un comentariu la acest articol 🙂

Sunt pe drumul cunoasterii de sine si a dezvoltarii personale de cativa ani buni, timp in care am incercat si testat diverse metode prin care pot sa ajung mai aproape de cine sunt eu cu adevarat.
E foarte greu, daca nu imposibil sa-mi dau seama ce s-a schimbat in tot acest timp, ce a ramas, ce mai e de schimbat. Un lucru e sigur, nu mai sunt aceeasi persoana care obisnuiam sa fiu. Acum mi-e mult mai clar ca acest proces al cunoasterii de sine nu e un proces la care sa se ajunga la un final, o concluzie, un rezultat, cu cat investighez mai mult, cu atat mai multe cai neexplorate apar.

Uneori sunt parca intr-un labirint in care nu pot sa-mi dau seama unde ma aflu, locul de unde am plecat e foarte departe in spate, in fata nu stiu cat a mai ramas pana la urmatorul reper.
E ciudat si infricosator in acelasi timp sa vad ca unele aspecte pe care le credeam despre mine nu mai au acum nici o importanta, sunt parca dintr-o alta existenta, dintr-un alt film. Filmul care ruleaza acum are alti actori, alte scenarii si se bazeaza pe alte principii.

Dar totusi ce ramane ? Cum pot sti care e alegerea potrivita in noul film ?
Ramane doar ceea ce cred acum ca e important, ramane sa iau decizii si sa imi ghidez viata dupa ceea ce sunt acum, nu in felul in care eram obisnuit sa rezolv situatiile si provocarile pana acum.

In ciuda tuturor gandurilor care apar legat de o anume situatie si despre ce ar trebui sa fac in acea situatie exista totusi ceva in spatele cortinei care stie daca e calea potrivita sau nu, e vorba de acea liniste care apare atunci cand iau decizia potrivita, cand ma simt impacat cu alegerea facuta.

Am vrut sa scriu aceste randuri pentru a arata importanta luarii propriilor decizii in concordanta cu ceea ce suntem in acest moment, singura cale in care putem sa evoluam pe drumul personal.

Chiar daca unele decizii par sa fie gresite la prima vedere, acum un an probabil am fi procedat cu totul altfel, dupa un timp se dovedesc a fi bune pentru etapa urmatoare. Lucrurile se schimba rapid in ultima perioada, apar tot mai multe provocari si e nevoie de o conectare mai adanca cu propria noastra persoana pentru a lua deciziile potrivite.

Scris in ArticoleComentarii (0)

Daca este, este, daca nu este, nu este

Daca este, este, daca nu este, nu este

Sunt momente in care oamenii si modalitatile cu care eram obisnuiti sa lucram, cooperam inainte nu mai rezoneaza cu drumurile noarte de acum. Se intampla la fel cu unele obiective pe care le-am setat initial si care inainte sa fie indeplinite, par sa nu mai fie atat de interesante de indeplinit, intervin alte aspecte care au o prioritate mai mare. Am fost invatati ca perseverenta este cheia principala cand ne lovim de astfel de situatii. Ramanem cu obiectivul, oamenii, situatiile atat timp cat e nevoie pana ce se termina asa cum ne-am dorit. Este o modalitate care fuctioneaza .

Exista insa o alta modalitate, care merge mai mult inspre o traire autentica, aceea de a sta cu oamenii, situatiile, obiectivele atata timp cat in mod natural acestea merg de la sine. Nu vorbesc aici de renuntare atunci cand apar primele frici sau cand situatiile devin mai solicitatante, vorbesc despre a fi mereu in contact cu noi insine, si sa recunoastem cand am ajuns la o situatie care nu ne mai serveste drumului nostru.

If it is, it is, if it’s not it’s not (daca este, este, daca nu este, nu este) este o formula care se aplica in multe situatii, in special in situatiile care par sa nu mearga sub nici o forma. De cele mai multe ori atunci cand apar situatiile de care am vorbit mai devreme depunem foarte mult efort ca sa le aducem din nou pe directia „corecta”. Este mult mai simplu si mai benefic sa lasam situatiile sa curga in mod natural. Daca nu mai merge, asta este, e nevoie de o schimbare.

Unele obiective pe care le-am stabilit inainte ne ajuta sa ajungem intr-un punct de unde putem vedea mai usor alte drumuri care merg spre directia noastra. Unele persoane ne insotesc pe drumul nostru, pana cand ajung la propriul drum, care probabil merge in alta directie. Situatiile se schimba foarte repede uneori, singura modalitate prin care putem face fata acestor schimbari e sa ramanem mereu centrati in noi insine si sa recunoastem constant ce merge si ce nu merge in mod natural. E de preferat sa ramanem de fiecare data pe traseul cu „portile deschise„, acel traseu pe care suntem bine primiti, care curge spre directia in care ne indreptam.

Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la toate cooperarile si parteneriatele atunci cand ne aflam blocati in diverse situatii, este mai mult un exercitiu pe care il putem face pentru a ne da seama care din acele legaturi care ne-au folosit in trecut nu ne mai servesc acum.

 

 

 

Scris in ArticoleComentarii (0)

Fii tu insuti

Fii tu insuti

Probail cel mai greu lucru pe care poti sa-l faci in ziua de azi este sa fii tu insuti. Oriunde mergi gasesti „profesori” care sa-ti dea sfaturi, cum ar trebui sa te comporti in relatii, 10 sfaturi pentru o cariera de succes,  etc. Internetul este plin de site-uri care ofera solutii, astfel ca ajungi sa-ti indrepti toata atentia spre „dezvoltare personala”. Dezvoltarea personala daca e facuta intr-un regim de lupta personala nu ajuta prea mult, esti mereu intr-o stare de agitatie incercand sa fii mai bun. Pierzi din vedere lucruri esentuale cand mintea este ocupata sa gaseasca mereu solutii la probleme, din cand in cand e bine sa lasi unele probleme doar sa fie probleme, nu incerca sa-ti rezolvi toata viata sa arate perfect. In acele momente cand iti permiti sa ai probleme si sa ai o viata imperfecta iti permiti sa fii tu insuti.

Nu spun sa ramai pasiv la orice se intampla in jur, spun doar ca atunci cand nu mai lupti cu problemele, incercarile de orice fel iti acorzi o sansa sa le gestionezi in felul in care este cel mai potrivit pentru tine si tu esti singurul care stie cum sa faca acest lucru.

Am scris acest articol ca un indemn la traire autentica, exprimare personala si focusarea atentiei spre ceea ce conteaza cu adevarat. Sper sa il gasesti util.

 

PS: Poti lasa un comentariu in stilul tau personal aici, te incurajez sa faci acest lucru 🙂

 

 

Scris in ArticoleComentarii (0)

Povestire cu tâlc – Ce te oprește să-ți trăiești viața așa cum vrei ?

Povestire cu tâlc – Ce te oprește să-ți trăiești viața așa cum vrei ?

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.

Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.

Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?

Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.

Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.

Dormim până târziu, pescuim puțin, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântîm la chitară câteva cântece și tot asa…. Avem o viață plină.

Turistul i-a intrerupt,

Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, veți putea cumpăra o barcă mai mare.

Și după asta? au întrebat pescarii.

Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.

Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.

Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani. a replicat turistul.

Și după asta?

După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!

Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.

După asta, veți putea să vă retrageîi din afaceri, să traiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrandu-vă cum vreți voi.

Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani? au întrebat mexicanii…

Scris in ArticoleComentarii (0)

NU STIU, o expresie necunoscuta

NU STIU, o expresie necunoscuta

Zilele astea mi-am dat seama ca ma enervez foarte repede cand nu stiu sa fac ceva, sau ceva nu-mi iese asa cum vreau. Mi-am dat seama de asta in momentul in care nu-mi ieseau pasii la un curs de dans de tango la care am participat. Am avut momente de criza atunci cand nu am reusit sa fac o traducere din engleza a unui text simplu, un citat pe care il scriu in fiecare dimineata pe pagina mea de facebook.  Mi-am dat seama ca sunt obisnuit sa stau si sa caut un raspuns foarte mult timp pana cand imi dau seama ca l-am adus intr-o forma care sa mi se para acceptabila.

Reactia asta am vazut-o si sambata cand cineva m-a intrebat despre un curs la care sunt in colaborare cu organizatorii, am fost pus in fata unei intrebari simple la care nu am stiut ce sa raspund, asa ca am creat un raspuns pe loc. M-am obisnuit sa dau raspunsuri la orice fel de intrebare, chiar daca in realitate nu stiu care e raspunsul, prefer sa dau un raspuns care sa arate ca de fapt cunosc despre ce e vorba, ma maschez in spatele unui adevar construit in loc sa spun simplu ca nu stiu. Caut sa fiu cel care are raspunsuri la toate intrebarile, cu toate ca multe raspunsuri nu sunt bazate pe o intelegere personala, pe o experienta directa. Sunt de fapt presupuneri, care acopera faptul ca nu stiu raspunsurile la aceste intrebari.  Cand vine o situatie sau o intrebare la care nu stiu ce sa fac, devin nervos si am tendinta sa ma retrag din discutie.

Acum mi-am dat seama ca toata aceasta nebunie, nervi, stres, pe care mi-o creez singur, se rezolva foarte repede cu un simplu NU STIU. Am realizat ca atunci cand realizez ca nu stiu, gasesc solutia mult mai simplu, devin mai relaxat, practic permit solutiilor sa vina spre mine.

Cat de des spui NU STIU in raspunsurile tale ?

Scris in ArticoleComentarii (1)

Ce faci cand te simti vinovat ?

Ce faci cand te simti vinovat ?

Azi m-am simtit foarte vinovat. In primul rand m-am simtit vinovat pentru ca nu am avut posibilitatea sa merg la un curs pe care cineva mi-a spus ca ar trebui sa-l fac, o persoana care a fost un indrumator pe linia spirituala pentru mine pana acum, datorita faptului ca situatia mea financiara nu arata grozav in acest moment, pe urma am ajuns sa ma simt viovat pentru ca m-am intalnit cu o prietena cu care nu ma vazusem de mult si nu i-am dat nimic cu toate ca ea mi-a adus cateva lucruri. Mai tarziu m-am simtit vinovat pentru ca am mancat prea mult. Pe urma m-am simtit vinovat pentru ca fiind o persoana integra, asa ma consider, nu am voie sa ma simt vinovat pentru nimic, chiar daca alte persoane incearca sa ma faca sa ma simt asa.

Am stat putin si am urmarit ce fac, cum ma comport fata de mine si fata de celelalte persoane implicate si am realizat ca eram prins intr-o stare de neacceptare a acestei emotii. Aceasta emotie era prezenta, cu toate ca eu credeam ca am rezolvat-o de mult.

Prima tentativa a fost sa caut cauza, ce a provocat aparitia acestei emotii, sa gasesc ce m-a facut sa ma simt asa. Pe urma, dupa ce am gasit cateva cauze m-am decis sa iert tot ce s-a intamplat si sa merg mai departe. De obicei in astfel de momente folosesc tehnica ho’oponopono, o tehnica care functioneaza foarte bine.

Mi-am dat seama ca in momentul in care vreau sa iert pe cineva, sau ceva, ma pun automat intr-o postura de victima sau ma situez la un nivel superior fata de situatie, in ambele cazuri fug de ceea ce s-a intamplat , de faptul ca m-am simtit vinovat, indiferent de motive.  Am realizat in sfarsit ca se poate proceda si altfel si anume sa privesc starea de vinovatie asa cum este si sa o accept. In momentul in care am facut asta, am descoperit ca toata lupta de dinainte s-a terminat, am descoperit ca emotia de vinovatie este doar o emotie, nimic mai mult.

Cred ca nu pot sa schimb situatiile din exterior care ma fac sa ma simt vinovat intr-un fel sau altul si cred ca nu exista cineva vinovat pentru acest aspect. In momentul in care am inteles ca vinovatia este o emotie ca oricare alta, am inteles ca nu e nevoie de nici o tehnica ca sa scap de ea, nu-mi face nici un rau daca o accept asa cum este.

Scris in ArticoleComentarii (1)

Esti regizor sau personaj ?

Esti regizor sau personaj ?

In ultima vreme mi-am pus multe intrebari in legatura cu modul in care ar trebui sa-mi traiesc viata avand in vedere ca eu sunt creatorul vietii mele.

Inainte de a merge mai departe, opreste-te putin si da-ti un raspuns sincer la intrebarea „Esti regizor sau personaj, cand este vorba de viata ta ?”.

Am trecut prin perioade cand am fost doar un personaj, cel putin asa m-am considerat atunci, in roluri care mi-au fost date de catre alte persoane, angajatori, grupuri de prieteni, parinti, etc si a fost o perioada pe care la vremea respectiva am gasit-o ca fiind foarte agitata si inutila. Trebuia sa ma comport dupa anumite standarde, sa fac anumite lucruri pe care nu voiam sa le fac doar pentru ca asta mi se cerea  si nu imi gaseam nici cum locul si implinirea. In acea perioada ii acuzam pe cei cu care interactionam gasindu-i vinovati pentru lipsa mea de implinire si pentru problemele mele, in general.Sunt convins ca toti am trecut prin astfel de momente, asa ca nu cred ca e nevoie sa intru in detalii.

A urmat apoi perioada in care mi-am zis ca am fost destul timp un personaj in aceasta viata si este vremea sa devin regizor. Am lasat deoparte cam tot ce tine de activitatile unui personaj si m-am hotarat sa fiu doar regizor. A fost o perioada interesanta, inca mai sunt in aceasta postura, dar in cele din urma mi-am dat seama ca nu despre asta este vorba. Cu toate ca sunt un regizor bun, nu exista un personaj care sa joace piesele pe care le creez si astfel piesele in sine nu au o valoare foarte mare. M-am gandit sa caut personaje in afara, dar nu am gasit pe nimeni potrivit pentru a se potrivi cu piesele mele.

Acum imi dau seama ca aceste roluri nu pot functiona independente. Pentru a avea o viata implinita e nevoie sa fiu si regizorul si personajul principal din piesele pe care le creez. In ambele ipostaze pe care le-am testat eram de fapt si regizor si personaj. In prima parte regizorul era pus  la tacere iar in a doua parte personajul si-a luat pauza. Ca si in orice relatie atunci cand nu exista colaborare si implicarea ambelor parti lucrurile nu evolueaza intr-un ritm foarte alert.

Mi-ar face placere sa aflu si parerea ta cu privire la aceste roluri si acest subiect.

Scris in ArticoleComentarii (2)

2 pasi esentiali pentru descoperirea potentialului

2 pasi esentiali pentru descoperirea potentialului

M-a intrebat multa lume ce ar trebui sa faca pentru a descoperi care este talentul lor, fiindca ei nu stiu ca ar avea vreun talent sau ar fi buni la ceva anume. Am trecut si eu multa vreme prin aceste stari de confuzie in care nu stiam ce vreau sa fac, de ce as vrea sa fac ceva, cu ce m-ar ajuta sa fac ceva, etc. Drumul nu s-a terminat nici pe departe, inca intalnesc multe situatii care imi reaminteste de aceasta stare. Diferenta este insa foarte mare intre starea de confuzie pe care o aveam atunci, eram intr-o ceata totala iar acum intalnesc doar palcuri de ceata.

Starea de confuzie nu este neaparat o stare de inactivitate, este normal sa avem aceste stari de confuzie atunci cand descoperim ca unele credinte si convingeri dupa care ne-am ghidat viata pana atunci nu mai sunt atat de puternice.  Toate astea face parte din calatoria noastra spre autocunoastere.

Am identificat 2 pasi esentiali pentru a depasi aceste stari de confuzie si a te apropia de potentialul personal.

1. Pornirea intr-o calatorie spre interior.

Sunt foarte multe metode pentru a face aceasta calatorie si iti recomand sa o alegi pe cea mai potrivita pentru tine. Cred ca este cel mai important pas deoarece in aceasta calatorie iti vei gasi raspunsurile la intrebarile tale.  Vei avea posibilitatea sa descoperi care sunt sursele de care te atasezi si de care devii dependent si ce te face sa devii mai puternic si mai energic. Vei avea ocazia sa descoperi care din activitatile pe care le faci sunt datorate unei rani, al unui blocaj emotional de care incerci sa fugi si care au scopul de a iti oferi o stare de implinire. Toate calatoriile interioare pe care le-am facut, meditatie, citit, tabere de spiritualitate,  coaching, Camino m-au ajutat sa ma cunosc mai bine si mi-au oferit raspunsurile de care aveam nevoie. Traseul de pelerinaj de pe el Camino a fost dintre toate cel mai profund, cel mai adanc iar sedintele de coaching au fost cele mai rapide in descoperirea blocajelor emotionale. Orice activitate prin care ajungi sa te cunosti mai bine este o calatorie spre interior din punctul meu de vedere.

2. Eliberarea de blocajele pe care le intalnesti

Dupa ce descoperi care sunt blocajele cu care te confrunti este importat sa le rezolvi, sa intelegi ca acestea fac parte din viata ta si toate te-au ajutat sa fii astazi cel care esti. O medota foarte simpla si eficienta este sa gasesti 3 lucruri/aspecte benefice pe care le-ai invatat despre tine datorita acelui blocaj sau a experientei care a condus la blocajul respectiv. Odata ce ai descoperit 3 aspecte pe care acum le-ai dobandit datorita acelor evenimente este mult mai usor sa realizezi ca exista o latura pe care nu ai vazut-o pana atunci. Cu fiecare blocaj pe care il eliberezi esti mult mai aproape de potentialul tau si esti mult mai impacat cu tine.  Iti dai seama ca anumite actiuni pe care ai evitat sa le faci datorita acestor blocaje nu mai reprezinta un obstacol acum, ti-ai extins limitele si esti constiet de asta. Majoritatea acestor blocaje sunt datorate interactiunii cu parintii sau din timpul copilariei cand suntem mult mai expusi la interactiunea cu ceilalti fara sa avem un model despre cine suntem foarte bine conturat.

Cand a fost ultima data cand ti-ai acordat suficient timp de introspectie pentru a gasi raspunsuri la intrebarile pe care le ai ?

 

 

Scris in ArticoleComentarii (1)

Crezi ca adevarul supara ?

Crezi ca adevarul supara ?

Recent am intalnit o situatie care mi-a adus aminte de cat de diferit percepem ceea ce se intampla in jurul nostru si cum ne stabilim etichetele de valoare in functie de experientele noastre. O prietena a facut un gest foarte fain si a creat niste flori prin vanzarea carora vrea sa ajute un alt prieten caruia i-a fost otravita pisica. Un gest foarte nobil si cu toate astea mie mi se parea in acelasi timp foarte ciudat. Am stat putin si am analizat care este realitatea mea cu privire la acest subiect si mi-am dat seama ca eram cu totul in cealalta extrema.

Nu am avut niciodata o pisica, bunica mea nu le suporta, si in perceptia mea erau animale „deranjante”. Mai mult mi-am adus aminte de un scenariu in care unei vecine i-a murit pisica, pe vremea cand locuiam cu ai mei, eram prin scoala generala si persoana a fost cateva zile terminata din aceasta cauza. Mesajul cu care am ramas eu a fost ca este penibil sa suferi cand iti moare pisica, toti se amuzau bine pe acest subiect, spunand ca sunt destule pisici care sa o inlocuiasca. Aceasta realitate mi-am format-o in functie de ce am vazut in jurul meu si nu m-am intrebat niciodata daca e cea mai buna varianta sau nu, am luat-o de buna ca si multe alte lucruri si le-am stocat in memorie.

Acum imagineaza-ti o discutie intre aceste doua persoane, ambele bine intentionate, dar care nu sunt constiente ca realitatea lor este diferita de a celuilalt intr-o discutie despre pisici.  Care crezi ca sunt sansele ca adevarul uneia dintre persoane sa creeze suferinte celeilalte persoane ?. Eu cred ca sansele sunt destul de mari si am experimentat acest lucru de multe ori pana acum. De fiecare data cineva era vinovat, si eu ma gandeam ca asta este realitatea, dupa cum spune si unul dintre proverbele cu care am fost crescut: „adevarul supara”.

Este o solutie foarte simpla pentru a scapa de astfel de situatii, si anume sa fim constienti ca realitatea pe care ne-am creat-o este bazata pe experientele prin care am trecut si multe credinte si adevaruri le-am luat asa cum ne-au fost date. De fiecare data cand nu suntem de acord cu ceea ce zic sau fac alte persoane sa ne uitam mai intai la reactia pe care o avem noi cu privire la situatie si sa evitam sa dovedim ca realitatea noastra este cea adevarata. Cred ca in felul asta ar disparea multe conflicte si  multe situatii   neplacute. Chiar daca vedem lucrurile diferit nu exista unul care are dreptate si altul care greseste.

Ce parere ai despre acest subiect ?

 

Scris in ArticoleComentarii (2)