Daca este, este, daca nu este, nu este

Sunt momente in care oamenii si modalitatile cu care eram obisnuiti sa lucram, cooperam inainte nu mai rezoneaza cu drumurile noarte de acum. Se intampla la fel cu unele obiective pe care le-am setat initial si care inainte sa fie indeplinite, par sa nu mai fie atat de interesante de indeplinit, intervin alte aspecte care au o prioritate mai mare. Am fost invatati ca perseverenta este cheia principala cand ne lovim de astfel de situatii. Ramanem cu obiectivul, oamenii, situatiile atat timp cat e nevoie pana ce se termina asa cum ne-am dorit. Este o modalitate care fuctioneaza .

Exista insa o alta modalitate, care merge mai mult inspre o traire autentica, aceea de a sta cu oamenii, situatiile, obiectivele atata timp cat in mod natural acestea merg de la sine. Nu vorbesc aici de renuntare atunci cand apar primele frici sau cand situatiile devin mai solicitatante, vorbesc despre a fi mereu in contact cu noi insine, si sa recunoastem cand am ajuns la o situatie care nu ne mai serveste drumului nostru.

If it is, it is, if it’s not it’s not (daca este, este, daca nu este, nu este) este o formula care se aplica in multe situatii, in special in situatiile care par sa nu mearga sub nici o forma. De cele mai multe ori atunci cand apar situatiile de care am vorbit mai devreme depunem foarte mult efort ca sa le aducem din nou pe directia „corecta”. Este mult mai simplu si mai benefic sa lasam situatiile sa curga in mod natural. Daca nu mai merge, asta este, e nevoie de o schimbare.

Unele obiective pe care le-am stabilit inainte ne ajuta sa ajungem intr-un punct de unde putem vedea mai usor alte drumuri care merg spre directia noastra. Unele persoane ne insotesc pe drumul nostru, pana cand ajung la propriul drum, care probabil merge in alta directie. Situatiile se schimba foarte repede uneori, singura modalitate prin care putem face fata acestor schimbari e sa ramanem mereu centrati in noi insine si sa recunoastem constant ce merge si ce nu merge in mod natural. E de preferat sa ramanem de fiecare data pe traseul cu „portile deschise„, acel traseu pe care suntem bine primiti, care curge spre directia in care ne indreptam.

Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la toate cooperarile si parteneriatele atunci cand ne aflam blocati in diverse situatii, este mai mult un exercitiu pe care il putem face pentru a ne da seama care din acele legaturi care ne-au folosit in trecut nu ne mai servesc acum.

 

 

 

Lasa un raspuns